shopping-bag Cosul de cumparaturi (0)
Item-uri: 0
Subtotal : 0,00 lei
Vedeti Cosul Verifica
KEYNOTE

Hamid-Nicola Katrib, între design interior și pictură

Hamid-Nicola Katrib este unul dintre cei mai apreciați arhitecți tineri din România, proiectele sale fiind publicate în cele mai importante reviste de specialitate, aducându-i premiul întâi la Insign Awards în anii 2013 și 2014. Prezența în cadrul emisiunii “România, te iubesc!” și nominalizarea în topul Forbes 30 Under 30 îl transformă pe artist într-un model profesional.

De-a lungul anilor, deși proiectele de design interior i-au ocupat o mare parte din activitate, Hamid nu și-a neglijat pasiunea pentru pictură, pe care a prezentat-o publicului în expoziția L’univers efemere de la galeria Galateca, dar și în Moods, de la Penthouse Gallery, și Efemere, de laIconic Food Wine and Design, în 2012, respectiv în 2014.

În continuare, Hamid ne-a răspuns la câteva întrebări legate de activitatea sa în domeniul artistic, motivele care l-au inspirat în alegerea acestui domeniu, modelul care l-a marcat în drumul său către succesul profesional, precum și multe altele.

Pentru inceput, te rog sa ne spui cate ceva despre tine si despre cum a inceput povestea ta. Ce anume te inspira in calea ta artistica?

Ai mei și-au dat seama încă foarte de timpuriu că dacă doreau să fie lăsați în pace, îmi dădeau câteva creioane colorate și câteva hârtii și eu puteam să stau ore în șir să desenez. De mic am avut acest talent, iar la școală s-a confirmat că ceea ce desenam eu era mult mai avansat decât ce făceau colegii mei. Iar școala m-a ajutat în acest sens, am fost trimis la diferite cursuri suplimentare de desen. Iar când veneam în România, mama și bunica mea mă trimiteau pe la ateliere de pictură, să stau să învăț de la pictori renumiți ai vremii. Îmi amintesc de pictorul Căruțașu, din Bacău, în atelierul căruia am stat cel mai mult; avem program zilnic acolo, îl ajutam să pregătească pânza, pensulele. Acolo am învățat tehnica pictatului în ulei. Aveam 12 ani.

Când aveam 14 ani, am descoperit la Fondul Plastic din Bacău o carte de pictură care mă fascina. Îmi plăcea să mă uit la poze. Erau portrete semnate de Dominique Ingres,pentru mine; cel mai bun portretist din toate timpurile, care a trăit pe vremea lui Napoleon și a pictat toată burghezia franceză. Mama mi-a cumpărat-o, o am și acum, și am încercat să copiez stilul, dar era foarte dificil, fără a avea studii în acest sens. Dar tocmai aceste încercări sunt momentele în care realizezi că există un artist în tine și că asta vrei să faci.

Cu toate acestea, din primele încercări m-a pasionat și m-a atras foarte mult natura statică flamandă, cu flori, cu tot felul de vietăți, mici si detaliate. Și asta se găsește și acum în tablourile mele. Iar după mult timp, multe căutări, practică și experimentări am ajuns să îmi găsesc stilul personal, în materie de subiect, de compoziție și culoare, lucru cel mai important pentru un artist. De exemplu, eu niciodată nu o să mai pot picta peisaje, niciodată nu m-a atras să fac asta.

Cum a evoluat modelul tău de business?

Ca orice business a evoluat prin promovare. Dacă ai un proiect și ai reușit să îl prezinți publicului, prin reviste, pe online, dacă ai reușit să ajungi la oameni, aceasta aceste prima ta carte de vizită. În domeniul acesta nu e ca în modă, să poți expune într-o vitrină hainele, iar publicul să le poată vedea în timp ce merge pe stradă. În arhitectură trebuie să țintești tu targetul, să îi arăți ce ai făcut. La 24 de ani, când am făcut primul proiect, fără a deține un portofoliu în spate, ce m-a ajutat a fost faptul că am postat munca mea într-o revistă de specialitate și așa am ajuns să fiu căutat. A fost ca un mic bulgăre de zăpadă care a crescut, cu timpul, organic. Am ajuns să am proiecte și pe plan internațional. Eu am foarte mare grijă ca atunci când fac ședințele foto să fiu atent la cele mai mici detalii, să arate impecabil. E ca o regie de film, dacă vrei. M-a ajutat și faptul că am fost invitat să țin discursuri la diferite conferințe și evenimente, realizate de reviste de specialitate, la care au participat cititorii lor și am putut interacționa direct cu publicul larg.

Care a fost cea mai mare provocare pe care ai intampinat-o pe piata din Romania din punct de vedere artistic?

Să aduci oamenii care nu au nicio legătură cu arta în stadiul în care ajung să o iubească. O să îți dau ca exemplu un client de al meu care este personal trainer, care nu era deloc interesat de artă, și care a ajuns acum să fie oarecum un colecționar, să aibă acasă diverse tablouri, vrea să meargă cu mine la târguri, la expoziții, să caute să cumpere. Mi-a cumpărat și mie 2 tablouri. Și am mai multe exemple de acest gen, de oameni care nu au avut tangențe cu arta, dar care, după ce am discutat cu ei și i-am introdus în lumea asta, au ajuns să o aprecieze. Și cred că ăsta e și rolul unui bun artist, sau arhitect, să educe, să deschidă o portiță în mintea și sufletul oamenilor, de a trezi acel mic pasionat de artă  sau de frumos din interiorul lor. Iar asta e o mare bucurie, atât pentru mine, cât și pentru ei.

Ce sfaturi i-ai da unui tanar care isi doreste sa inceapa o afacere in acest domeniu?

Dacă este talentat să arate lumii că este ambițios și dornic de a ajunge departe în pasiunea sa, că este dispus să muncească pentru asta. Chiar dacă este la început, dacă dorește cu adevărat, atunci mai mult ca sigur că o să fie observat și undeva o ușă i se va deschide. Și așa va face primul pas, după care urmează perseverența. E important să nu se lase descurajat de micile obstacole de pe parcurs, să se gândească că mereu le poate depăși și chiar dacă o să dureze puțin mai mult decât anticipează sau își dorește, tot va ajunge la destinație.

Exista un model care te-a marcat in drumul tau catre succesul profesional?

De obicei urmăresc interviuri cu personalitățile pe care le admir, majoritatea fiind din lumea arabă. Fie că sunt cântăreți sau actori. Îmi place să le urmăresc povestea de viață, de unde au pornit, cum și-au depășit condiția, cum au trecut peste obstacole, ce au învățat din greșelile lor și unde au ajuns. Să îți dau totuși un exemplu mai cunoscut și aici, francezul Florent Pagny, care este unul din cântăreții foarte apreciați în Franța, actulamente.

Lasa un raspuns

9 + 19 =